OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță. Vezi definitia »

FÉRMĂ¹ s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren și din construcțiile, instalațiile, mașinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producție vegetală și animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme]. Vezi definitia »

CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. – Din fr. camelote. Vezi definitia »

DORJÍNCĂ, dorjinci, s. f. (Reg.) Hat. – Ucr. dorožen'ka. Vezi definitia »

tărbácă, tărbăci, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument de chinuit câinii. 2. prăjină de strâns fânul; pârghie. 3. masa tăbăcarului. 4. haină ruptă. 5. bucluc, ceartă. 6. ospăț. Vezi definitia »