Definita cuvantului bîlină
BÎLINĂ (‹ rus.) s. f. (la pl.) Cîntece poematice rusești, cu tematică patriotică, socială și etică, însoțite de melodie, alcătuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format între sec. 11 și 16 și cuprind două cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducești despre Ilia Muromeț ș.a., și novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starină.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bîlină
berilă s. invar. 1. (deț.) individ cu condamnări numeroase și de lungă durată, care și-a petrecut viața prin mai multe închisori. 2. minor sau tânăr care a petrecut mult timp într-un institut de reeducare. Vezi definitia »
VECTOCARDIOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la vectocardiograf. [< fr. vectocardiogramme]. Vezi definitia »
CĂCĂDÚȘĂ, căcădúșe, s. f. Măceașă. (din căcăder) Vezi definitia »
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. Vezi definitia »
IEPȘOÁRĂ s. f. v. iepușoară. Vezi definitia »