cușíni s.f. pl. (reg.) fundul căruței. Vezi definitia »

PAINJENÍ vb. IV. v. păinjeni. Vezi definitia »

HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-. – Var.: hăiní vb. IV] – Din hain. Vezi definitia »

GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti. Vezi definitia »

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des¹- + priponi. Vezi definitia »