PARALIPOMÉNE s. n. pl. 1. cărțile istorice ale Bibliei. 2. completare, adaos la o operă științifică. (< fr. paralipomènes, gr. paralipomenon) Vezi definitia »

atitudine verbală și non verbală de accentuare intenționată cu scop exclamativ și denunțiator, axată pe caracteristicile negative ale unei persoane, acțiuni, obiect, asupra acelor persoane, acțiuni, obiecte, care în aparență vor să demonstreze contrariul Vezi definitia »

ARSÍNE s. f. pl. Nume dat unor gaze de luptă strănutătoare, care au în compoziția lor arsenic. – Fr. arsines. Vezi definitia »

BUBALÍNE s. f. pl. specie de animale rumegătoare cornute, înrudite cu taurinele: bivolii. (< fr. bubalines) Vezi definitia »

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) știe? = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem). Vezi definitia »