Definita cuvantului bîrsa
BÎRSA 1. Rîu, afl. stg. al Oltului la Feldioara; 66 km. Izv. din M-ții Făgăraș, de sub vf. Comisul și trece prin Zărnești. 2. M-ții Bîrsei, denumire dată munților din S depr. Bîrsei (Piatra Mare, Postăvaru, Măgura Codlei) formați din fliș. Alt. max.: 1.843 m (vf. Piatra Mare). Obiective turistice. 3. Depresiunea Bîrsei, depr. intramontană tectonică, în V Depr. Brașov, cuprinsă în zona de curbură a Carpaților Orientali. Morfologic este o cîmpie aluvio-proluvială, slab fragmentată, cu cîteva dealuri și cu zona centrală mlăștinoasă. Climă răcoroasă cu inversiuni de temperatură. Străbătură de Olt cu afl. săi. Soluri fertile. Cunoscută și sub denumirea de Țara Bîrsei. 4. Com. în jud. Arad, pe Crișu Alb; 2.067 loc. (1991). Mat. de constr.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bîrsa
GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă). Vezi definitia »
DEZINTERESÁ, dezintereséz, vb. I. Refl. A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser. Vezi definitia »
vărsá (-s, át), vb. – 1. A turna. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A arunca, a azvîrli. – 4. A da afară, a vomita. – 5. A pune un lichid în pahare. – 6. A difuza, a propaga, a răspîndi. – 7. A preda, a remite, a plăti. – 8. (Refl.) A-și duce apele într-o apă apă mai mare, a-și uni apele. 9. (Refl., rar) A ieși din albie, din matcă. – Mr. versu, virsare. Lat. vĕrsāre „a răsturna” (Diez, I, 442; Pușcariu 1861; REW 9252), cf. it. versare, prov. versar, fr. verser, cat., port. vessar, alb. veršoń (Philippide, II, 657). Evoluția semantică este deja romanică și pare normală, cf. iud. sp. arrebeser cu același sens, sp. revesar „a vomita”. Este de uz general (ALR, I, 145); sensul 7 este calc după fr. verser. Der. vărsat, s. n. (acțiunea de a vărsa; vomitare; înv., pustulă, bubuliță; variolă, varicelă), ultimele sensuri probabil pornind de la ideea de „împrăștiere”, cf. sp. derrame, bg. sipanica „variolă”, de la sipĭa „a vărsa” (bg. se poate explica prin rom., cf. Capidan, LL, I, 287), cuvînt de uz general (ALR, I, 117); vărsător, adj. (care varsă, care toarnă; s. m., semn de zodie); vărsătură, s. f. (faptul de a vărsa, ceea ce a fost vărsat, vomitat); vărsărie, s. f. (vărsare), cuvînt rar, creat de Negruzzi după apărie, ierbărie etc. (Tiktin); revărsa (mr. aruvisare, var. răvărsa, citată de Candrea, nu e atestată), vb. (a împrăștia, a răspîndi, a difuza, refl., a ieși din albie, a inunda; a se extinde, a invada, a ocupa), a cărui der. directă din lat. revĕrsāre (Pușcariu 1458; Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 209; REW 7272) nu este posibilă, căci v intervocalic trebuia să se piardă; vărsămînt, s. n. (plată a unei sume de bani), după fr. versement. Vezi definitia »
VÉRNIX CASEÓSA s. n. strat de grăsime care acoperă pielea nou-născutului. (< lat. vernix caseosa) Vezi definitia »
VALSÁ vb. I. intr. A dansa un vals. [< fr. valser]. Vezi definitia »