MUMIFICÁRE s. f. 1. faptul de a (se) mumifica. 2. proces de uscare, de zbârcire a fructelor, datorită unor ciuperci; mumificație. (< mumifica) Vezi definitia »

TONÁRE s.f. (Poligr.) Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. [< ton, după germ. Tonen]. Vezi definitia »

DONÁRE s.f. Faptul de a dona. [< dona]. Vezi definitia »

NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Ne- + îndurare. Vezi definitia »

ODORIZÁRE s.f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. [< odoriza]. Vezi definitia »