TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică. Vezi definitia »

fléștură, fléșturi, s.f. (reg.) 1. femeie depravată, stricată. 2. fată nebunatică, sărită din țâțâni, nestatornică. Vezi definitia »

FORMULARÍSTICĂ s.f. Arta întocmirii de formulare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

EPIFIZÍTĂ s. f. boală de creștere interesând epifiza într-un proces osteocondritic; cifoza adolescenților. (< fr. épiphysite) Vezi definitia »

spégmă s. f. – (Trans.) Fir, bucată de fir. – Var. Mold. specmă. Ngr. πλέγμα „plasă, grilaj”. Legătura cu ngr. σπάγος (Cihac, II, 700) este improbabilă. – Der. specma, vb. (Mold., a umbla repede). Vezi definitia »