FONÉTIC, -Ă I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică. ♦ ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. ♦ ~ă funcțională = fonologie. (< fr. phonétique, gr. phonetikos) Vezi definitia »

GEÓRGIC, -Ă adj. referitor la muncile agricole. ◊ (s. f.) poezie având acest caracter. (< fr. géorgique, lat. georgicus, gr. georgikos) Vezi definitia »

MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic. Vezi definitia »

IZOÉDRIC, -Ă, izoedrici, -ce, adj. (Despre corpuri geometrice) Care are toate fețele egale. – Din fr. isoédrique. Vezi definitia »

a o lua pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a căuta un subterfugiu. Vezi definitia »