APOFIZÍTĂ s. f. osteită limitată la o apofiză (1). (< fr. apophysite) Vezi definitia »

CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. Zid care unește flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine]. Vezi definitia »

CARTOGRÁMĂ, cartograme, s. f. Reprezentare grafică pe o hartă a unor mărimi referitoare la răspândirea, la gradul de intensitate etc. al unor fenomene statistice, prin hașuri, culori etc. – Din fr. cartogramme. Vezi definitia »

AGÚDĂ, agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Slav (v. sl. agoda). Vezi definitia »

ACIDOCETÓNĂ s. f. corp care posedă deopotrivă funcția de acid și de cetonă. (< fr. acido-cétone) Vezi definitia »