NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el. Vezi definitia »

JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. Jugan + suf. -el. Vezi definitia »

SAPROPÉL s. n. mâl pe fundul apelor, cu substanțe în curs de putrezire. (< fr. sapropel) Vezi definitia »

MIOCÉL s. n. hernie musculară. (< fr. myocèle) Vezi definitia »

a-și da drumul pe el / pe ea expr. (eufem.) a urina sau defeca involuntar în haine / în așternuturi / în pat. Vezi definitia »