Definita cuvantului blestem
BLESTÉM (‹ blestema) s. n. Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu blestem
hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR). Vezi definitia »
AD REM loc. adv. La obiect. (lat. ad rem = la obiect) [MW; în DOOM 2] Vezi definitia »
SEMANTÉM, semanteme, s. n. (Lingv.) Unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului), considerată ca purtătoare a sensului lexical. – Din fr. sémantème. Vezi definitia »
EMFIZÉM s.n. Umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea forțată a alveolelor pulmonare provocată de pierderea elasticității țesutului. [Pl. -me, -muri. / < fr. emphysème, cf. gr. emphysema – umflătură]. Vezi definitia »
LIMFEDÉM s. n. edem bogat în proteine și dur datorită prezenței în țesuturi a unui exces de limfă. (< fr. lymphoedème) Vezi definitia »