vânturătór s. m., pl. vânturătóri Vezi definitia »

scurtătór, scurtătoáre, adj. (înv.) care determină reducerea unui interval, a unei unități de timp, a unei durate; care scurtează viața. Vezi definitia »

nezărvitór, nezărvitoáre adj. (înv.) care nu produce zarvă; pașnic. Vezi definitia »

BIFLÓR, -Ă, biflori, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu două flori. – Din fr. biphlor. Vezi definitia »

CUNCTÁTOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. [< lat. cunctator]. Vezi definitia »