ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau populației ei, privitor la Estonia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din Estonia (n. pr.) (derivat regresiv). Vezi definitia »

MILIMICRÓN s.m. Unitate de lungime folosită în spectrografie, egală cu a mia parte dintr-un micron. [< fr. millimicron]. Vezi definitia »

ETALÓN, etaloane, s. n. Mărime, greutate etc. acceptată oficial în știință, în tehnică sau în relațiile economice și care servește ca unitate de bază într-un sistem de măsurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al prețurilor = prețuri impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei măsuri-tip, confecționat cu mare precizie și acceptat oficial spre a servi ca bază de comparație. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. étalon. Vezi definitia »

FRISÓN s.n. Senzație de frig însoțită de tremurături, manifestată de obicei înainte sau în timpul febrei. [Pl. -oane. / < fr. frisson]. Vezi definitia »

HELICÓN, helicoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri grave. – Din fr. hélicon. Vezi definitia »