CATARÁCTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta. Vezi definitia »

molúfă, molúfe, s.f. (reg.) lipsă, cusur. Vezi definitia »

TELEMÁTICĂ s. f. tehnica transmiterii la mare distanță și a valorificării informațiilor, care combină informatica cu sateliți și alte procedee moderne de comunicații. (< fr. télématique) Vezi definitia »

prislúgă, prislúgi, s.f. (reg.) 1. tub care conține pulbere explozivă (pentru minat). 2. chibrit. Vezi definitia »

ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care poartă acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – După fr. archiduchesse. Vezi definitia »