PĂTUIÁG s. n. v. pătuiac. Vezi definitia »

MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ. Vezi definitia »

VĂLMĂȘÁG s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. Vezi definitia »

BABADAG 1. Podișul Babadagului, pod. în Dobrogea de Nord, cu direcția interfluviilor NV-SE, între rîurile Taița (la N) și Slava (la S), format din depozite cretacice marno-grezoase. Alt. med.: 250 m; așt. max.: 401 m. 2. Liman fluvio-marin în N pod. cu același nume, la V de L. Razim; 24,7 km². În el se varsă rîurile Taița și Taița. Ad. max.: 3,5 m. Bază piscicolă. 3. Oraș în jud. Tulcea, situat în Pod. Babadagului, în apropierea lacului cu același nume; 10.434 loc. (1991). Expl. de gresii și calcare. Ind. alim. (produse lactate, zahăr) și de prelucr. a lemnului ( mobilă). Geamie și monumentul funerar al lui Sari Saltîc (sec. 15), mausoleul lui Ali-Gaza Pașa (sec. 17), casa Panaghie (sec. 19). Atestat din sec. 13, prin 1330 a fost vizitat de Ibn Battuta. Vezi definitia »

ȘTEPELEÁG, ștepelegi, s. m. (Reg.) Rest din rădăcina unui copac tăiat de la suprafața pământului. Vezi definitia »