CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita) Vezi definitia »

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări. Vezi definitia »

STÂNJENÍT, -Ă, stânjeniți, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinít, -ă adj.] – V. stânjeni. Vezi definitia »

KRENUERÍT s. n. minereu aurifer. (< engl. krennerit, fr. krennérite) Vezi definitia »

MUGÍT s. n. Muget. – V. mugi. Vezi definitia »