MĂRÍT¹, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus. Vezi definitia »

ASCUȚÍT¹ s. n. 1. Faptul de a ascuți. 2. (Înv.) Ascuțiș. Vezi definitia »

CINCĂÍT, -Ă, cincăiți, -te, adj. v. CINCĂI. – [DLRM] Vezi definitia »

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

PETROFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care se dezvoltă în interiorul pietrelor. [< fr. pétrophyte, cf. gr. petra – piatră, phyton – plantă]. Vezi definitia »