CONCENTRÁRE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra. Vezi definitia »

DEMULÁRE s.f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. [< demula]. Vezi definitia »

DECOLMATÁRE s.f. Deznisipare (a puțurilor). [< decolmata]. Vezi definitia »

TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila. Vezi definitia »

TEHNOREDACTÁRE, tehnoredactări, s. f. Pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire; tehnoredacție. – V. tehnoredacta. Vezi definitia »