CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec. Vezi definitia »

CALÍCUL s. m. 1. caliciu suplimentar care învelește anumite flori. 2. structură anatomică în formă de cupă mică. (< fr. calicule) Vezi definitia »

INCUNÁBUL s.n. Tipăritură care datează de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri (românești). [< lat. incunabulum – leagăn, cf. engl. incunabulum, fr. incunable]. Vezi definitia »

TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină, pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus. Vezi definitia »

a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri Vezi definitia »