Definita cuvantului bob
BOB1 (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, fistuloasă, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze și fructe păstăi mari, pieloase (Vicia faba); originară din Asia, este cultivată pentru nutreț. 2. S. n. Fructul bobului (1) și mai ales sămînța lui comestibilă (scoasă din păstaie). ♦ P. analog. Fruct sau sămînță a unor plante, mai ales a cerealelor; grăunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghicește viitorul. ♦ Expr. A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; fir (de nisip), strop (de apă).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bob
CHIONOFÓB, -Ă adj. (despre organisme) care în regiunile cu zăpadă abundentă pier, din cauza lipsei de hrană, sau sunt nevoite să migreze. (< fr. chionophobe) Vezi definitia »
SIDEROFÓB, -Ă adj. (despre bacterii) care evită substraturile feroase. (< fr. sidérophobe) Vezi definitia »
drob, droburi s. n. (vulg.) penis. Vezi definitia »
GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. corp ceresc în formă rotundă. ♦ ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului. II. s.m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. (< fr. globe, lat. globus) Vezi definitia »
SCIADOFÓB, -Ă adj. (despre plante) care evită locurile umbroase. (< lat. sciadophobus) Vezi definitia »