șerbetár, șerbetári, s.m. (înv.) persoană care prepara și vindea șerbet; șerbagiu. Vezi definitia »

RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier) Vezi definitia »

COLINÁR, -Ă, colinari, -e, adj. Cu coline; caracteristic pentru coline, de coline. Zonă colinară. – Colină + suf. -ar. Vezi definitia »

AVÁR², -Ă, (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari. Vezi definitia »

sfârtecar, sfârtecari s. m. pl. (intl.) persoană are obișnuiește să se bată cu cuțitul; criminal care folosește arme albe. Vezi definitia »