împulberá, pers. 3 sg. împúlberă, vb. I (reg., înv.) a umple de pulbere, a prăfui, a colbăi. Vezi definitia »

intrá (-ru, -át), vb. – 1. A trece dinafară înăuntru, a pătrunde. – 2. A încăpea. – 3. A adera, a se înscrie, a ajunge să facă parte dintr-o grupare. – 4. A se angaja într-o slujbă. – 5. (Înv.) A se asocia, a se însoți. – 6. A Începe, a se iniția o anumită perioadă de timp. – 7. A se apuca (să danseze, să joace etc.). – 8. La cărțile de joc, a-i veni cuiva cărți bune. – 9. A pătrunde, a străbate. – 10. A-și micșora un material dimensiunile la muierea în apă. – Mr., istr. întru, megl. antru. Lat. intrāre (Pușcariu 893; Candrea-Dens., 867; REW 4501; DAR), cf. it. intrare, fr. entrer, prov., sp., port. entrar. – Der. intrare, s. f. (acțiunea de a intra și rezultatul ei); intrător, adj. (înv., care intră); întrătură, s. f. (înv., intrare; nod în lemn). Vezi definitia »

ANKARA, cap. Turciei, situată în centrul Pod. Anatoliei; 2,45 mil. loc. (în 1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional (Esenboğa). Pr. centru politic al țării; centru financiar și ind. Metalurgie, tractoare, montaj automobile, ciment, anvelope și produse chimice, textile și alim. Trei universități. Vechi centru cultural. Muzee. Vestigii romane și bizantine (biserica Sf. Clement, sec. 6). Moschei. Întemeiată de frigieni în sec. 8 î.Hr.. stăpînită de persani, Regatul seleucid, celți, Regatul Pergam, devine în 25 î. Hr. cap. prov. romane Galatia, sub numele de Ancyra. În ev. med. este stăpînită de bizantini, turcii seleucizi ș.a., pentru a intra, în sec. 14, în componența Imp. Otoman. În apropiere de A., în iul. 1402, Baiazid I a fost înfrînt de Timur Lenk. Capitală a Turciei din 1923. S-a numit și Angora. Vezi definitia »

DARÁ s. f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântărește o marfă. ◊ Expr. Mai mare daraua decât ocaua sau nu face daraua cât ocaua = prea multă osteneală pentru obținerea unui lucru neînsemnat. – Din tc. dara. Vezi definitia »

MATURÁ, maturez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) maturiza. – Din it. maturare, germ. maturieren. Vezi definitia »