ROND² s.n. 1. Inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază ale unei unități militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecție. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăți în spatele crenelurilor, care permitea mișcarea apărătorilor. 2. (Muz.) Rondă. [< fr. ronde]. Vezi definitia »

TAMARÍND s.m. v. tamarin. Vezi definitia »

GLAZVÁND s.n. v. glasvand. Vezi definitia »

DEFERLÁND, -Ă, deferlánzi, -de, adj. Deferlant. Vezi definitia »

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund) Vezi definitia »