RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac. Vezi definitia »

zlac s. m. Vezi definitia »

SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak) Vezi definitia »

brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”. Vezi definitia »

cuțác, cuțáci, s.m. (reg.) butuc scurt. Vezi definitia »