bileálă s.f. (înv.) pudră albă, suliman alb. Vezi definitia »

mălúră (mălúri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură). Vezi definitia »

primblúță, primblúțe, s.f. (reg.) fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului; pulțău, pretcă. Vezi definitia »

neastâmpărătúră s.f. (reg.) neastâmpăr. Vezi definitia »

STOVAÍNĂ s. f. Pulbere cristalină, albă, amară, utilizată ca anestezic local. – Din fr. stovaïne. Vezi definitia »