crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv. Vezi definitia »

MEZOCLÍMĂ s.f. Climă a unei regiuni restrânse cuprinsă în interiorul unei zone macroclimatice, cu particularități impuse de condițiile geologice locale; climat local. [Et. incertă]. Vezi definitia »

de spaimă / speriat expr. uimitor, uluitor. Vezi definitia »

VIÓLĂ² s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola] Vezi definitia »

cioáflă, cioáfle, s.f. (reg.) palmă (lovitură). Vezi definitia »