ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățământ. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre]. Vezi definitia »

absolvi (a~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 să absólve Vezi definitia »

TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav. Vezi definitia »

isprăví (-vésc, -ít), vb. – 1. A îndrepta, a rexctifica, a corecta. – 2. A Vezi definitia »

AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire) Vezi definitia »