calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit). Vezi definitia »

prizărátic, prizărátică, adj. (reg.; despre animale și plante) prizărit, închircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, nevoiaș, obidnic, patic, pighirit, pimnicit, răit. Vezi definitia »

ISOTÉRMIC, -Ă adj. v. izotermic. Vezi definitia »

ASTRONÓMIC, -Ă adj. Referitor la astronomie. ♦ (Fig.) De proporții uriașe, vast, imens. [Cf. lat. astronomicus, ngr. astronomikos, it. astronomico, fr. astronomique]. Vezi definitia »

HISTOPATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la histopatologie. [< fr. histopathologique]. Vezi definitia »