tăún (-ni), s. m. – Trîntor (Tabanus bovinus). – Var. tăune. Mr. tăun, megl. tăun. Lat. tăbānus, prin intermediul unei forme vulgare *tăbǒnem (Diez, I, 406; Pușcariu 1720; REW 8507; Tiktin; Meyer-Lübke, Dacor., III, 643; Graur, BL, V, 114) sau mai probabil direct din forma clasică, printr-un intermediar *tăîn, modificat ca *înăîntru › înăuntru. Vezi definitia »

un grup de circa opt mii de oameni ramasi pe loc, in nord-estul Caucazului, care poarta numele de Dagh Tchufuty, adica : Evreii de la munte. (Kniper,A.H., ½Caucas,popoare din.+, Enciclop.Britannica, ed.1973, care citeaza surse sovietice Vezi definitia »

un vc in curu' tau Vezi definitia »

Un sit arheologic este o locație (ori un grup de situri) în care s-a prezervat evidență a activității trecute (fie preistorică, istorică sau contemporană) și care a fost sau poate fi investigată științific. Vezi definitia »

CĂTÚN, cătune, s. n. 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat. 2. (Reg.) Pădurice, hățiș, desiș. [Pl. și: cătunuri] – Cf. alb., scr. katun. Vezi definitia »