lámpă (lắmpi), s. f. – 1. Obiect, aparat care produce lumină. – 2. Lanternă, felinar. – 3. Tub de radio. – 4. (Arg.) Ochi. – Var. (pop.) lambă. Mr. lampă, lambă, megl. lambă. It. lampa, intrat pe căi diferite: germ. Lampe, fr. lampe, mag. lámpa, rus. lampa, ngr. λάμπα, tc., bg. lamba. – Der. lampagiu, s. m.; lampist, s. m. (fanaragiu); lampadă, s. f. (torță, făclie), din lat. lampas (sec. XVIII), împrumut cult; lampadar, s. n. (candelabru), din fr. lampadaire; lămpaș,, s. n. (lampă [de petrol]), din mag. lámpás; lampion, s. n. (felinar), din fr. lampion. Vezi definitia »

PRESENESCÉNȚĂ s. f. perioadă care precedă senescența. (< fr. présénescence) Vezi definitia »

NÓNĂ¹, none, s. f. (Muz.) Interval cuprins între două sunete ale gamei aflate la distanță de nouă trepte; treapta a nouă de la o treaptă dată. – Din lat. nonă. Cf. it. nono. Vezi definitia »

însulițătúră s.f. (înv.) împunsătură, străpungere cu sulița. Vezi definitia »

SPARCÉTĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette]. Vezi definitia »