EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius]. Vezi definitia »

DENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la dinți, al dinților. 2. referitor la dentist. (< fr. dentaire, lat. dentarius) Vezi definitia »

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium. Vezi definitia »

PENITENCIÁR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier) Vezi definitia »

bicentenár² s. n., pl. bicentenáre Vezi definitia »