RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță. Vezi definitia »

ACTIVÍNĂ s.f. Pulbere albă, cu miros slab de clor și cu gust amar neplăcut, folosită la albirea țesăturilor din celuloză, ca aglutinant în imprimerie și ca dezinfectant. [< fr. activine]. Vezi definitia »

PROMETAZÍNĂ s. f. produs de sinteză, cu acțiune sedativă, antihistaminică și antiemetică. (< fr. prométhasine) Vezi definitia »

CHIMOTRIPSÍNĂ s. f. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor. (< fr. chymotrypsine) Vezi definitia »

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță. Vezi definitia »