TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță. Vezi definitia »

ANTOGENÉZĂ s. f. formare a florilor din elementele vegetale ale plantei. (< anto- + -geneză) Vezi definitia »

chídă (chíde), s. f. – 1. Negură, ceață. – 2. Chiciură. – Var. chidie. Mag. köd „negură” (Cihac, II, 489). – Der. chida, vb. (a cădea chiciură). Vezi definitia »

AMITÓZĂ s.f. Diviziune directă a celulelor animale și vegetale, la care nu apar cromozomi. [< fr. amitose, cf. gr. a – fără, mitos – filament]. Vezi definitia »

TELEANCHÉTĂ s.f. Anchetă a televiziunii. [< tele- + anchetă]. Vezi definitia »