ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »

ploșniță, ploșnițe s. f. persoană leneșă și profitoare. Vezi definitia »

OVOGENÉZĂ s. f. oogeneză. (< fr. ovogenèse) Vezi definitia »

PLĂTÍCĂ², plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Vezi definitia »

stréjură, stréjure, s.f. (reg.) stâlp de lemn la porțile țărănești. Vezi definitia »