SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic. Vezi definitia »

SPÂRCI s. m. v. spârc. Vezi definitia »

hăghiéci (-ce), s. n. – Surcele, lemne. Mag. ághegy „ramură” (Drăganu, Dacor., V, 364). Vezi definitia »

SOCI- v. socio-. Vezi definitia »

suhăcí, suhăcésc, vb. IV (reg.) 1. a face găuri cu suhacul (sulacul, sula). 2. (despre pipă) a destupa. Vezi definitia »