MENILÍT s.n. (Geol.) Rocă sedimentară silicioasă, conținând opal, argilă și hidroxid de fier, de culoare neagră sau brună, cu aspect vărgat. [< fr. ménilite]. Vezi definitia »

BORONÍT s. n. Acțiunea de a boroni. Vezi definitia »

OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli. Vezi definitia »

ȘORICĂRÍT s. n. Șoricărime. – Din șoricăr[ie] + suf. -it. Vezi definitia »

ALBIT (‹ fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenușie, verzuie cu luciu sidefos și duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) și în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant. Vezi definitia »