iúc (-curi), s. n. – Balot, povară. Tc. yuk (DAR), Cf. bg. juk. Rar. Vezi definitia »

ghislúc s.m. (reg.) grâu de toamnă. Vezi definitia »

turlúc, turlúce, s.n. (reg.) 1. groapă de cărbuni; cărbunărie. 2. grămadă, stivă de lemne făcută cărbuni. 3. vizuină. 4. local de proastă reputație. Vezi definitia »

puiulúc, puiulúci, s.m. (reg.) pui mic, puișor. Vezi definitia »

pungiúc s.n. (înv.) ornament pentru stofe, pentru țesături (făcut din mărgele). Vezi definitia »