RETARDÁȚIE s. f. 1. retardare. 2. mișcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezența tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparație cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation) Vezi definitia »

papucăríe¹ s.f. (înv.) meseria papucarului; papucătorie. Vezi definitia »

PERTURBÁȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio) Vezi definitia »

ÎNCLINÁȚIE, înclinații, s. f. Înclinare. ♦ (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare. ♦ Fig. Vocație, atracție, dispoziție pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. Vezi definitia »

CRIOTURBÁȚIE s. f. modificare a solului sub efectul înghețului. (< fr. cryoturbation) Vezi definitia »