ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras). Vezi definitia »

scoculéț, scoculéțe, s.n. (reg.) 1. scoc mic, scocuț. 2. teică. Vezi definitia »

NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc (1): nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț. Vezi definitia »

scârbéț, -eáță, adj. (înv.) 1. care provoacă scârbă; dezgustător, grețos, respingător. 2. îngrozitor, înfiorător. Vezi definitia »

șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici. Vezi definitia »