TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere). Vezi definitia »

MAHÁLĂ, mahale, s. f. (Reg.) Cantitate mare (și grea) dintr-un material. Vezi definitia »

cóngruă s.f. (reg. înv.) minimul de venit pe care trebuie să-l aibă orice slujbaș al bisericii. Vezi definitia »

CITOPOIÉZĂ s. f. proces de formare a celulelor. (< fr. cytopoïèse) Vezi definitia »

AUTOPASTÍȘĂ, autopastișe, s. f. Pastișă a propriilor creații. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + pastișă. Vezi definitia »