DISTRUGĂTÓR, -OÁRE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer) Vezi definitia »

SUDÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în lucrări de sudură. (< fr. soudeur) Vezi definitia »

DIXTUÓR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron. -tu-or. / < fr. dixtuor]. Vezi definitia »

LIGULIFLÓR, -Ă adj. (despre plante) cu flori ligulate. (< fr. liguliflore) Vezi definitia »

INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziției. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur. Vezi definitia »