ELEÁTIC, -Ă adj. propriu școlii eleaților. (< fr. éléatique, lat. eleaticus) Vezi definitia »

METATERAPEÚTIC, -Ă adj. (med.) care intervine după un tratament. (< fr. métathérapeutique) Vezi definitia »

ȘOVĂIÉLNIC, – Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic. Vezi definitia »

POLIATÓMIC, -Ă adj. (despre molecule, radicali) din mai mulți atomi. (< fr. polyatomique) Vezi definitia »

ANORGÁNIC, -Ă adj. (op. organic) De origine minerală; care nu aparține hidrocarburilor și derivaților acestora. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fără, organikos – organic]. Vezi definitia »