tic interj. – Exprimă ideea de mișcare ritmică sau de pulsație. – Var. tîc(a), tica (-tica), tic-tac. Creație expresivă, cf. tac, pic, germ. ticken, rus. tikati; ultima var. reproduce fr. tic-tac. – Der. tic, s. n. (Banat, cioc; Olt., bot), pentru al cărui semantism cf. cioc; ticăi (var. tăcăi, tîcîi), vb. (a pulsa, a palpita), cf. tăcăi ‹ tac; tîcîială, s. f. (bătaie); ticăi (var. înv. ticăci), vb. (a lucra încet și fără spor, a rasoli; a se desface, a se fărîmița; refl., a suferi, a se chinui, a se zbuciuma, a se frămînta), cf. mogăi (după Cihac, II, 408, din sl. tykati „a înțepa”, după Graur 192, se leagă de țig. tika „sărăcie”, tikalo „ticălos”); ticăit, adj. (lent, calm, amorțit; sărac, nenorocit); ticăință (var. ticăiție), s. f. (mizerie, suferință, chin), se.c XVII, înv.; ticăitură, s. f. (bătaie ușoară); ticală, s. f. (înv., mizerie, nenorocire), cu l expresiv; ticălos, adj. (mizerabil, nenorocit; pervers, rău); ticăloși, vb. (înv., a fi de plîns, a se nenoroci; a perverti, a se netrebnici, a corupe, a prostitua; refl., a se perverti, a decădea); ticăloșie (var. ticăloșenie), s. f. (mizerie, sărăcie; nelegiuire, perfidie, perversitate); ticăloșește, adv. (mizerabil). Țig. tika, tikalo trebuie să provină din rom. Vezi definitia »

ALCOÓLIC, -Ă, alcoolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține alcool. 2. S. m. și f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; bețiv. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolique. Vezi definitia »

TRANSATLÁNTIC, -Ă I. adj. 1. dincolo de Oc. Atlantic. 2. care traversează Oc. Atlantic. II. s. n. pachebot care face curse între cele două țărmuri ale Atlanticului. (< fr. transatlantique) Vezi definitia »

PIANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la pian¹. II. s. f. atitudine, ansamblu de mișcări ale unui pianist. (< fr. pianistique, it. pianistico, /II/ pianistica) Vezi definitia »

SOCRÁTIC, -Ă adj. propriu lui Socrate. ♦ școli če = denumire generică dată unor școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate. (< fr. socratique) Vezi definitia »