ABRAZIÚNE s.f. 1. Proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor. 2. Roadere a unui corp rezultată din frecarea lui cu altul mai dur; abrazare. [< fr. abrasion]. Vezi definitia »

COROZIÚNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimică sau electrochimică a metalelor sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. 2. (Geol.) Eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion]. Vezi definitia »

RESURECȚIÚNE s.f. v. resurecție. Vezi definitia »

PANIFICAȚIÚNE s.f. v. panificație. Vezi definitia »

PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. Vezi definitia »