DIATERMÍE s. f. procedeu fizioterapic constând în ridicarea temperaturii organelor sau țesuturilor cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. (< fr. diathermie) Vezi definitia »

MORFOPATOLOGÍE s.f. Ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică. [Gen. -iei. / < fr. morphopathologie]. Vezi definitia »

ALCAPTONURÍE s. f. afecțiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor și eliminare de urină. (< engl. alkaptonuria) Vezi definitia »

DACNOMANÍE s.f. Tendință morbidă de a mușca. [Gen. -iei. / < fr. dacnomanie, cf. gr. daknein – a mușca, mania – nebunie]. Vezi definitia »

PAHIGLOSÍE s. f. îngroșare patologică a limbii. (< fr. pachyglossie) Vezi definitia »