MĂNÚCHI s. n. v. mănunchi. Vezi definitia »

UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec. Vezi definitia »

ȘFÍCHI, (I) interj., (II) șfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. Vezi definitia »

GENÚCHI, genuchi, s. m. V. genunchi. Vezi definitia »

a bate la ochi expr. a fi suspect / dubios; a atrage atenția. Vezi definitia »