AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității, folosită de către cei credincioși la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajută = (mai) de seamă, de oarecare valoare. – Lat. adjutare. Vezi definitia »

PRESELECTÁ vb. tr. a selecta în prealabil. (< pre- + selecta) Vezi definitia »

TROPĂÍTA s. f. sg. art. Numele unui dans popular românesc. – V. tropăi. Vezi definitia »

REDACTÁ vb. I. tr. 1. A compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. A îndruma și a organiza conținutul unei publicații (periodice). [< redactor, cf. lat. redactum, fr. rédaction]. Vezi definitia »

PELOTÁ vb. tr. a mângâia, a dezmierda, a palpa discret și senzual (corpul cuiva). (< fr. péloter) Vezi definitia »