AFERÉZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. (< fr. aphérèse) Vezi definitia »

LORÍCĂ s. f. 1. armură medievală; platoșă, cuirasă. 2. carapace silicioasă a celulei la diatomee. (< lat. lorica) Vezi definitia »

LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură. Vezi definitia »

SUPRAMÚNCĂ s.f. (Ec.) Muncă suplimentară care creează plusvaloarea însușită de capitalist și pe care muncitorul o efectuează peste ceea ce este necesar pentru întreținerea lui și a familiei lui. [< supra- + muncă, după fr. surtravail]. Vezi definitia »

BÓRMAȘINĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. – Din germ. Bohrmaschine. Vezi definitia »