HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.] Vezi definitia »

TRITONÍDĂ s. f. zeiță marină. (< fr. tritonide) Vezi definitia »

SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle. Vezi definitia »

POLUNÓȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă mănăstirească care se face, după miezul nopții, înainte de utrenie. – Din sl. polunoštĩnica. Vezi definitia »

mănúșă (mănúși), s. f. – 1. Îmbrăcăminte pentru mîini. – 2. Toartă, mîner. – 3. Coadă de unealtă. – 4. Clanță, ivăr. – 5. Snop, mănunchi de cînepă. – 6. Fiare (pentru deținuți). – Var. mînușe. De la mînă, cu suf. dim. -uș; sing. s-a reconstituit după pl. mănuși. – Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (var. înmănușat), adj. (cu mănuși); mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși). Vezi definitia »