OGÍVĂ s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcadă din două arce de cerc care se intersectează sub un unghi ascuțit. 2. partea anterioară, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive) Vezi definitia »

SUBRÁMURĂ, subramuri, s. f. Sector de activitate subordonat unei ramuri (2). – Sub¹- + ramură. Vezi definitia »

motấlcă, motấlci, s.f. (reg.) ghem, moțoi; umblătură. Vezi definitia »

SIRÉNĂ s.f. I. (Mit.) Ființă fabuloasă, jumătate femeie și jumătate pește, care ademenea prin cântecele ei pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducătoare. II. 1. Aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă. 2. Aparat folosit în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor. [< fr. sirène, it. sirena, cf. lat. siren]. Vezi definitia »

CVINTADÉCIMĂ s. f. (muz.) interval de 15 trepte (două octave). (< lat. quinta decima) Vezi definitia »